Neuropatie posttraumatică
Patologia, cum ar fi neuropatia, este destul de frecventă. Se manifestă prin leziuni nervoase severe. În neuropatia posttraumatică, leziunile apar din cauza tăieturilor, vânătăilor și fracturilor. În ciuda faptului că nervul în sine nu a fost deteriorat ca urmare a expunerii directe, procesele cicatriciale apar în zona de vindecare a rănilor, care comprimă nervii. De regulă, această patologie este caracterizată cel mai adesea pentru cotul nervului, median și nervii radiali.
În canal în sine, nervul poate fi stors direct de peretele îngroșat al canalului, care apare adesea pe fundalul artrozei peretelui osos al canalului, deformând artrozele musculare sau după o fractură. Această tulburare se caracterizează prin simptome precum atrofia musculară, amorțeală sau senzație scăzută. Mulți pacienți se plâng uneori de senzații foarte neplăcute la nivelul degetelor, care de obicei se intensifică noaptea. De asemenea, rezistența la prindere a mâinii scade, parestezia, hiperestezia se modifică și se observă o umflare vizibilă a mâinii.
În primul rând, pentru un diagnostic, va fi necesară o examinare vizuală pentru a identifica zonele cu sensibilitate crescută sau scăzută. De asemenea, este necesar să se determine prezența sindromului Tinel și încălcările sensibilității discriminatorii existente, care este capacitatea de a distinge și percepe aceiași stimuli atunci când este aplicat pe piele.
În plus, în timpul examinării, este necesar să se identifice atrofia musculară sau amorțeala crescută în timpul flexiei. Trebuie remarcat faptul că mai des astfel de tulburări motorii apar oarecum mai târziu în tulburările senzoriale. În viitor, prima examinare și colectarea anamnezei necesare, urmată de examinarea instrumentală necesară. Cea mai eficientă metodă în diagnosticul modern este electroneuromiografia, care determină trecerea exactă a impulsului de-a lungul nervului.
În plus, ecografia și examinarea cu ultrasunete sunt efectuate în majoritatea cazurilor pentru o vizualizare clară. Cel mai bun mod de a diagnostica este o variantă a imagisticii prin rezonanță magnetică, care ajută la obținerea unei imagini complete a dimensiunii, tipului și locației localizării specifice a tulburării. Apoi, pe baza datelor obținute, specialistul, dacă este necesar, selectează tipul de tratament chirurgical necesar pentru neuropatia posttraumatică.
Cum să scapi de neuropatia posttraumatică?
S-a dovedit că tratamentul cu succes al tulburării prezentate depinde în mod direct de durata și de tipul daunelor. Deteriorarea semnificativă a unui trunchi nervos specific pe orice antebraț (nervii radiali, cubitari și medieni) ar trebui tratată cât mai curând posibil prin restaurarea modernă a integrității anatomice. În acest caz, se arată, în primul rând, performanța neurolizei, care este o operație chirurgicală simplă care vizează doar eliberarea unui anumit nerv din compresia puternică de către țesutul cicatricial.
Trebuie remarcat faptul că este necesar să contactați specialiștii cu neuropatie posttraumatică cât mai curând posibil, astfel încât întregul proces de tratament să fie ușor și să existe un minim de complicații. Când au trecut mai mult de două luni de la începutul dezvoltării leziunii existente, atunci intervenția chirurgicală specifică este mai voluminoasă.
Probabilitatea de a dezvolta o contractură neurogenă periculoasă a mâinii depinde direct de perioada de timp scursă după rănire. Se produc modificări ireversibile, din cauza cărora nervul încetează practic să inerveze corect anumiți mușchi. În acest caz, sunt prescrise diverse operații ortopedice, în care se efectuează transpunerea necesară a tendoanelor și a mușchilor. Restaurarea rapidă a inervației pierdute a mușchilor doriți este, de asemenea, o metodă destul de populară de intervenție chirurgicală.
Tratamentul suplimentar într-o anumită perioadă postoperatorie include imobilizarea membrului operat în poziția fiziologică corectă. În plus, uneori este recomandabil să se fixeze într-o poziție forțată, atunci când tensiunea nervului este cea mai mică.
Indiferent de cauza leziunii, în timpul tratamentului neuropatiei post-traumatice se utilizează și terapia medicamentoasă necesară. În plus, este prescris un complex adecvat de preparate vitaminice. Tratamentul este întotdeauna însoțit de imobilizarea unui anumit membru operat. Această perioadă este de până la trei săptămâni, astfel încât cicatricile din zona operată să apară minim. Odată cu aceasta, imobilizarea este, de asemenea, importantă pentru a reduce riscul unei posibile rupturi a suturilor în perioada ulterioară postoperatorie.
Este necesară și o terapie fizică adecvată. Scopul său este de a preveni dezvoltarea periculoasă a contracturilor la nivelul membrului operat. Este indicată și fizioterapia, care vizează în principal reducerea rapidă a formării țesutului cicatricial existent.
Autor articol: Mochalov Pavel Alexandrovich | d. m. n. terapeut
Studii: Institutul Medical din Moscova. IM Sechenov, specialitatea - „Medicină generală” în 1991, în 1993 „Boli profesionale”, în 1996 „Terapie”.
